Pentru suficient timp, oamenii din cercetari, tehnologie, si din lumea marketing-ului au presupus ca Google foloseste informatii de pe urma interogarilor si a click-urilor pentru a determina pozitionarile rezultatelor cautarilor de pretutindeni. Am observat recent cateva exemple ale acestui lucru prin niste colegi din aceasta industrie, si am gandit ca de ce sa nu-i acordam o sansa.
O postare pe un blog, postare ce am facut-o saptamana trecuta s-a pozitionat pe locul 7 in rezultatele Google, la fel cum a fost si la o saptamana dupa ce am verificat postarea pe care am facut-o. Dupa ce am notat pozitia si am facut un print screen, am trimis un tweet pe Twitter. Apoi, in cele cateva ore dupa ce am postat tweet-ul, oamenii de pe reteaua de socializare au trecut la fapte si mi-au raspuns inapoi. Si apoi, ceva facinant s-a intamplat.
Am estimat ca aproximativ 175-250 de oameni au vazut tweet-ul meu si au trecut la fapte (cu toate ca este greu sa-mi dau seama de numarul exact). Postarea de pe blog in sine a primit 228 de vizie de la Google in 13 aprilie, si presupun ca majoritatea dintre acestea au venit de pe urma tweet-ului meu. Pentru a face o comparatie, pe 29 aprilie, traficul din cautarile Google a masurat cam 7 vizite pe pagina.
Pana am verificat din nou, am vazut exact aceleasi lucruri pe care oamenii de pe Twitter au raportat. Pagina in cauza a urcat pe prima pozitie. Sa ne facem intelesi, asta nu este o dovada suficienta pentru a spune cu certitudine ca Google foloseste interogari si un volum de clik-uri pentru a clasifica paginile web. Pot fi si alti factori luati in considerare. Pagina putea primi printr-o coincidenta linkuri noi sau alte semnale care a cauzat Google sa-i schimbe pozitia in clasament diferit de data la care a fost facuta postarea.